Nu exista parinte care sa nu-si doreasca tot ce este mai bun pentru copilul lui. Uneori, insa, in cautarea de a fi de folos si de a oferi tot ce este mai bun micilor mostenitori, se intampla invers. Iata cateva dintre greselile pe care parintii le fac adesea:
- Incapacitatea de a spune,,nu”
Atunci cand copilul cere cu insistenta, de exemplu „Ciocolata, vreau ciocolata”, iar mama cedeaza in fata incapatanarii copilului, in acest caz, este vorba despre incapacitatea parintelui de a spune „nu”.
Copiii au o capacitate uimitoare de a surprinde slabiciunile si de a invata foarte repede cum sa profite de ele. Daca odata parintele a interzis ceva si apoi a permis doar pentru ca micutul a plans, autoritatea sa este slabita. Parintilor nu trebuie sa le fie frica de cuvantul „nu”, nu este ceva care sa faca rau copilului, dimpotriva. Acest lucru ii da un semnal clar ca exista niste limite in viata pe care va trebui sa le respecte.
- Lauda excesiva
Cand parintii le spun copiilor ca sunt mai speciali, acestia cred cu tarie, ceea ce duce adesea la formarea lor ca indivizi egocentrici. Daca copilul este in mod constant laudat, precum „esti cel mai bun copil”, „esti cel mai destept”, „stii totul”, acest lucru poate crea o conceptie gresita. Desigur, fiecare parinte isi pretuieste cel mai mult copilul, dar este important sa respecte limita incurajarii rezonabile.
De exemplu, in loc de „esti cel mai destept copil si esti cel mai bun la matematica”, este mai bine sa se spuna: „Bravo, sunt atat de bucuros ca ai luat azi 10 la matematica!”
- Critica excesiva
Cealalta extrema a supra-laudelor este supra-critica. La randul sau, poate duce la probleme cu stima de sine a copiilor si la probleme ulterioare cu adaptarea si abilitatile sociale. Nu se vor folosi expresii care dor, precum „esti prost”, „gresesti in continuare”, „ma dezamagesti din nou” etc. De asemenea, comparatia cu alt copil nu este o idee buna. Acest lucru nu numai ca nu va ajuta, dar ii va reduce si mai mult dorinta de a incerca.
